Doom Patrol, Book One

Credem că Doom Patrol, Book One reprezintă momentul de grație în care genul supereroilor a părăsit zona convențională pentru a plonja în suprarealismul pur. Structura narativă propusă de Grant Morrison abandonează liniaritatea clasică în favoarea unei explorări psihologice profunde, unde amenințările nu sunt doar fizice, ci vizează însăși integritatea realității. Apreciem modul în care Morrison preia personajele create în anii '60 de Arnold Drake și le reinterpretează prin prisma traumei și a alienării, transformându-le dintr-o simplă echipă de intervenție într-un grup de „ciudați” care încearcă să navigheze printr-o lume ce i-a renegat. Stilul are ceva din proza densă și onirică a lui Rachel Pollack din Doom Patrol Omnibus, fără să fie o imitație — Morrison mizează mai mult pe colajul de idei filozofice și pe o estetică a bizarului care forțează limitele formatului de bandă desenată. În contextul operei sale, acest volum se situează între explorarea mitologică luminoasă din All Star Superman: The Deluxe Edition și întunericul visceral din Batman: Arkham Asylum. Dacă în alte lucrări autorul analizează simbolul eroului, aici el deconstruiește fragilitatea minții umane în fața absurdului. Ilustrațiile semnate de Richard Case și echipa sa vizuală completează perfect textul, oferind o atmosferă psihedelică ce a definit estetica anilor '90 și a deschis calea către ceea ce avea să devină celebrul imprint Vertigo.