Discovery Passages

Remarcăm în Discovery Passages o încercare curajoasă de a reconstrui un univers fragmentat, cel al poporului Kwakwaka’wakw, ale cărui bunuri și tradiții au fost transformate sistematic în simple exponate de muzeu. Garry Thomas Morse nu se limitează la o simplă trecere în revistă a nedreptăților istorice; el utilizează ruta de navigație a Căpitanului Vancouver ca pe o hartă a recuperării, transformând textul într-o simfonie dramatică unde vocea strămoșilor interacționează cu documentul istoric rece. Notăm cu interes capitolul dedicat interdicției potlatch-ului, unde poezia devine un instrument de analiză a modului în care politicul a încercat să anuleze cultura prin confiscarea obiectelor ritualice. Stilistic, volumul impresionează prin virtuozitatea cu care împletește tradiția orală cu rigorile literaturii occidentale. Suntem de părere că această lucrare depășește granițele unei simple culegeri de versuri, fiind o meditație asupra disjuncției culturale. Cartea este comparabilă cu The Place of Scraps de Jordan Abel în rigurozitatea cu care examinează practicile etnografilor de la începutul secolului XX, dar Discovery Passages este actualizat pentru o înțelegere mai profundă a dialogului dintre „descoperire” și „recuperare”. În timp ce lucrarea lui Abel se concentrează pe figura lui Marius Barbeau, Morse extinde cadrul până la rădăcinile europene ale „călătoriilor de descoperire”, invocând spiritele lui Sappho sau Virgil pentru a explica apoteoza psihotică a colonialismului în America de Nord. Această abordare este o continuare logică a temelor explorate de autor în Scofflaw, unde acesta investiga relațiile dintre indigeni și coloniști sub presiunea globalizării, însă aici discursul capătă o greutate istorică și personală mult mai densă.