Cantitate/Preț
Produs

DIPLOMATIC PRESIDENCY

Autor Tizoc Victor Chavez
en Limba Engleză Hardback – 2 mar 2022

Considerăm că DIPLOMATIC PRESIDENCY reprezintă o resursă fundamentală pentru studenții și specialiștii în relații internaționale, fiind esențială pentru înțelegerea modului în care s-a transformat instituția prezidențială americană în raport cu politica externă. Autorul Tizoc Victor Chavez documentează momentul de ruptură marcat de Woodrow Wilson în 1918 și cristalizarea ulterioară a diplomației personale sub administrația FDR, oferind un cadru analitic riguros pentru ceea ce astăzi considerăm a fi o datorie centrală a președintelui SUA.

Spre deosebire de abordarea din Profiles in Power, unde accentul cade pe agenția individuală și trăsăturile de caracter ale liderilor, Tizoc Victor Chavez propune o perspectivă instituțională. El demonstrează că, deși stilurile de conducere diferă, presiunile sistemice — precum nevoia de control asupra birocrației executive și sensibilitatea la opinia publică — îi împing pe toți președinții moderni spre același tip de angajament direct. Lucrarea extinde cadrul propus de Modernity and Power cu date noi extrase din arhivele prezidențiale, acoperind perioada de aur a modernismului politic până la sfârșitul Războiului Rece.

Structura narativă a cărții echilibrează studiile de caz detaliate cu explicații teoretice despre dezvoltarea birocrației ramurii executive. Ritmul este cel al unei analize academice lucide, care evită explicațiile conjuncturale în favoarea unor tipare recurente. Este o examinare cuprinzătoare a modului în care diplomația de vârf a încetat să fie o excepție, devenind un instrument indispensabil de guvernare în fața crizelor globale.

Citește tot Restrânge

Preț: 45489 lei

Puncte Express: 682

Carte disponibilă

Livrare economică 12-26 mai


Specificații

ISBN-13: 9780700632862
ISBN-10: 0700632867
Pagini: 320
Dimensiuni: 160 x 234 x 30 mm
Greutate: 0.59 kg
Editura: UNIV PR OF KANSAS

De ce să citești această carte

Recomandăm această carte cercetătorilor în științe politice și diplomație care doresc să înțeleagă mecanismele puterii dincolo de personalitatea liderilor. Cititorul va câștiga o perspectivă clară asupra motivelor pentru care președinții americani aleg implicarea directă în negocieri, oferind instrumente de analiză aplicabile și contextului geopolitic actual. Este o lectură esențială pentru cursuri de istorie politică și securitate internațională.


Descriere scurtă

President Woodrow Wilson riding down the Champs-lyses in December 1918 to meet with the leaders of the victorious Allies at the Paris Peace Conference marked a break from a long tradition where US presidents directed foreign policy, and direct engagement with foreign counterparts was not considered a central duty. Not until the arrival of Franklin D. Roosevelt's administration over a decade later would this change. In The Diplomatic Presidency: American Foreign Policy from FDR to George H. W. Bush Tizoc Chavez reveals the long-overlooked history of the rise of personal diplomacy as one of the core responsibilities of the modern president. The modern presidency as it took shape during the FDR era is characterized by rising expectations, sensitivity to public opinion, activism in the legislative arena, a propensity to act unilaterally, and a vast executive branch bureaucracy, all of which contributed to shaping the necessity and practice of presidential personal diplomacy. Tizoc Chavez takes a comprehensive approach and provides a thorough, archival-based examination of the causes that led presidents to conduct diplomacy on a more personal level. He analyzes personal diplomacy as it was practiced across presidential administrations, which shifts the focus from the unique or contingent characteristics of individual presidents to an investigation of the larger international and domestic factors in which presidents have operated. This approach clarifies similarities and connections during the era of the modern presidency and why all modern presidents have used personal diplomacy regardless of their vastly different political ideologies, policy objectives, leadership styles, partisan affiliations, and personalities, making the practice a central aspect of the presidency and US foreign affairs. This cross-administration exploration of why the presidency, as an institution, resorted to diplomacy at the highest level argues that regardless of who occupied the modern White House, they turned to personal diplomacy for the same reasons: international crises, domestic politics, foreign leaders seeking them out, and a desire for control. The Diplomatic Presidency bridges the gap between history and political science by balancing in-depth case studies with general explanations of broader developments in the presidency and international and domestic politics for a better understanding of presidential behavior and US foreign relations today.