Diderot on Art, Volume II: The Salon of 1767

Iluminismul francez nu a fost doar o eră a rațiunii pure, ci și momentul nașterii criticii de artă moderne, o disciplină pe care Diderot a modelat-o cu o vigoare intelectuală fără precedent. În Diderot on Art, Volume II, ne este oferită o perspectivă senzorială asupra Salonului de la 1767, un moment în care textul devine aproape tactil, oglindind complexitatea pânzelor analizate. Considerăm că această ediție de la Yale University Press, tradusă de John Goodman, reușește să capteze nu doar ideile, ci și ritmul pasional al scriiturii lui Diderot.

Apreciem în mod deosebit modul în care autorul transformă vizita la muzeu într-o experiență narativă. De la meditația rhapsodică inspirată de Fragonard până la faimoasa „excursie” prin peisajele lui Joseph Vernet, cititorul este invitat să vadă prin ochii unui filozof care refuză dogmatismul. Spre deosebire de rigoarea enciclopedică din The Encyclopédie of Diderot and D'Alembert sau de tonul libertin din Les Bijoux Indiscrets (French Edition), aici Diderot explorează intersecția dintre estetică și realitatea economică, anticipând dezbaterile contemporane despre funcția reprezentării. Colecționarii care au apreciat On Art and Artists: An Anthology of Diderot's Aesthetic Thought vor găsi aici aceeași calitate de reproducere a ideilor și o profunzime a contextului istoric care lipsea edițiilor fragmentate.

Structura volumului, îmbogățită de comentariile lui Thomas Crow, facilitează o imersiune totală în cultura pariziană a secolului al XVIII-lea. Nu este doar un tratat de estetică, ci o demonstrație de stil în care nostalgia ruinelor lui Hubert Robert devine un prilej de reflecție asupra condiției umane. Este o piesă fundamentală care completează viziunea autorului începută în Diderot on Art, Volume I, demonstrând de ce acesta rămâne vocea cea mai provocatoare a iluminismului.