Der Lauf der Dinge: Beauvoir: Memoiren

O cafenea pariziană ticsită de fum, unde Jean-Paul Sartre dezbate aprins viitorul comunismului în timp ce Simone de Beauvoir notează, cu o precizie chirurgicală, fisurile din armura intelectualității europene. „Der Lauf der Dinge” (Forța împrejurărilor) nu este doar o continuare a memoriilor sale, ci o revelație a modului în care viața privată și convingerile politice se ciocnesc violent în deceniile de după război. Volumul dezvăluie o latură a autoarei mai puțin explorată anterior: tensiunea dintre dorința de libertate absolută și realitatea atașamentelor profunde, cum a fost pasionala sa legătură cu Nelson Algren, care a coexistat paradoxal cu parteneriatul de o viață cu Sartre. Putem afirma că acest volum reprezintă coloana vertebrală a gîndirii sale autobiografice. Dacă în The Inseparables (sau Die Unzertrennlichen) exploram fragilitatea prieteniilor din tinerețe, aici asistăm la maturizarea unei forțe intelectuale care nu se teme să analizeze eșecurile stângii franceze sau rupturile dureroase de prieteni precum Albert Camus. Narativul amintește de Liebe in Zeiten des Hasses de Florian Illies prin intensitatea cu care reconstituie o epocă în care ideile filosofice erau trăite la fel de periculos ca poveștile de dragoste. În contextul operei sale, cartea se îndepărtează de rigoarea teoretică din The Ethics of Ambiguity, oferind în schimb „carnea” pe care se sprijină acele teorii. Este o cronică monumentală de peste 900 de pagini care transformă existențialismul dintr-un concept abstract într-o experiență cotidiană, marcată de călătorii, dezbateri și o onestitate brutală asupra propriei îmbătrâniri și a schimbărilor lumii postbelice.