Der gute Geschmack: Bibliothek für Lebenskünstler

La prima vedere, Der gute Geschmack pare a fi un manual de bune maniere rigid, specific rigozității germane de la mijlocul secolului trecut. Însă, odată ce deschidem acest volum elegant tipărit de Diogenes Verlag, descoperim un manifest al absurdului cotidian, orchestrat cu precizie chirurgicală de maestrul Loriot. Suntem de părere că această reeditare reușește să surprindă esența umorului fin care a definit cultura germană postbelică.

Observăm în paginile sale o structură ingenioasă: un ghid practic care promite să educe cititorul în spiritul bunului gust, dar care este subminat constant de ilustrațiile iconice ale lui Victor von Bülow. Această dualitate este punctul forte al volumului. Cititorul care a apreciat modul în care momentele banale de la micul dejun se transformă în catastrofe în Die Jodelschule und andere dramatische Werke va găsi aici aceeași analiză a eșecului social — dar într-un context diferit, cel al pretențiilor de rafinament și al etichetei culinare. Spre deosebire de rigoarea istorică din Der Gute Ton de Otto Berger, Loriot folosește bunele maniere ca pe un instrument de satiră, nu ca pe un set de reguli.

În contextul operei sale, Der gute Geschmack se poziționează între colecțiile sale enciclopedice, precum Das große Loriot Buch, și lucrările cu caracter confesiv sau retrospectiv ca Spätlese. Este o piesă esențială din seria Bibliothek für Lebenskünstler, demonstrând că gustul nu este despre ce punem pe masă, ci despre cum gestionăm ridicolul situației. Registrul amănunțit de la final, de o seriozitate comică deplină, transformă volumul într-un obiect de colecție care invită la o lectură fragmentată, dar intensă.