Dennis Nilsen

Imaginea este de un realism grotesc: în februarie 1983, scurgerile unei case obișnuite din Londra se înfundă, scoțând la iveală fragmente umane care vor declanșa una dintre cele mai șocante anchete din istoria Marii Britanii. Descoperim în paginile semnate de Russ Coffey nu doar cronica unei arestări, ci portretul unui funcționar public, Dennis Nilsen, care, în drum spre secția de poliție, mărturisește calm strangularea a 15 tineri. Ceea ce frapează în această lucrare de non-ficțiune nu este doar numărul victimelor, ci disonanța cognitivă a unui criminal care susținea că își iubea victimele, transformând apartamentul său într-un spațiu al unei intimități morbide.

Găsim aici o analiză metodică a psihicului unui bărbat care a umplut 55 de caiete de dictando în închisoarea Brixton, încercând să își explice propria derivă. Russ Coffey utilizează un acces privilegiat la aceste scrieri — multe dintre ele interzise de autorități pentru publicare sub formă de autobiografie — pentru a separa introspecția autentică de manipularea narcisistă. Volumul este construit pe o tensiune permanentă între ceea ce Nilsen alege să dezvăluie și adevărul crud descoperit de investigatori.

Această biografie se așază pe același raft cu The Shrine of Jeffrey Dahmer de Brian Masters, dar cu un accent pe încercarea obsesivă a subiectului de a-și auto-analiza patologia. În timp ce alte lucrări se concentrează pe vânătoarea criminalului, Dennis Nilsen ne propune o incursiune cinematică în perioada de detenție și în mecanismele de justificare ale unui om considerat de psihiatri o raritate clinică. Este o lectură densă, documentată, care refuză senzaționalismul ieftin în favoarea unei înțelegeri profunde a răului birocratic și solitar.