Davidson, A: Gargoyle

Tradusă din limba engleză, „The Gargoyle” este o experiență senzorială care riscă să piardă, prin orice tălmăcire, doar acea asprime viscerală a descrierilor medicale, dar care câștigă în schimb aura unei fabule universale despre suferință și izbăvire. Suntem de părere că acest roman nu este doar o poveste de dragoste, ci o coborâre deliberată în infernul personal al unui bărbat a cărui lume se prăbușește în urma unui accident auto devastator. Premisa este pe cât de brutală, pe atât de poetică: un narcisist desfigurat de flăcări își găsește singura ancoră în Marianne Engel, o femeie care sculptează gargui și care îi șoptește istorii dintr-un trecut îndepărtat, de pe vremea când ea era scrib la mănăstirea Engelthal. Simțim în text forța narativă a unor autori precum A. L. Kennedy în So I Am Glad, combinată cu sensibilitatea istorică din Before I Wake de Mary Ellen Johnson, dar Andrew Davidson își impune un glas propriu, mult mai întunecat și mai dens. Stilul său este unul al contrastelor: pe de o parte avem realismul grafic, aproape insuportabil, al secției de arși, iar pe de altă parte, onirismul seducător al Germaniei medievale. Ritmul lecturii oglindește procesul de vindecare al protagonistului — lent, dureros, dar punctat de revelații care sfidează rațiunea. Față de alte lucrări unde elementul fantastic este doar un decor, aici el devine o necesitate psihologică, transformând proza într-o meditație asupra modului în care poveștile ne pot salva atunci când trupul ne trădează.