Daughters of Night

La o primă vedere, Daughters of Night pare a fi un simplu exercițiu de stil în genul „prozei de epocă”, însă cititorul va descoperi rapid o anatomie brutală și onestă a Londrei anului 1782. Dincolo de strălucirea Grădinilor Vauxhall și de eleganța cartierului Mayfair, Laura Shepherd-Robinson construiește o narațiune despre invizibilitatea socială și prețul adevărului într-o lume guvernată de bărbați. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care autoarea transformă o investigație criminală într-o critică tăioasă a sistemului de clasă georgian. Atunci când Caroline „Caro” Corsham descoperă o femeie muribundă în boschetele din Vauxhall, indiferența poliției — cauzată de profesia victimei — devine motorul unei căutări obsesive pentru dreptate. Merită menționat că această carte extinde universul început în Blood & Sugar; dacă acolo Laura Shepherd-Robinson explora ororile comerțului cu sclavi prin ochii lui Harry Corsham, aici focalizarea se mută asupra soției sale, Caro, oferindu-ne o perspectivă feminină mult mai nuanțată asupra puterii și vulnerabilității. Credem că dinamica dintre Caro și Peregrine Child, un „thieftaker” care cunoaște dedesubturile sordide ale orașului, oferă un ritm alert, echilibrând momentele de introspecție cu tensiunea unei lumi în care reputația este mai valoroasă decât viața. Dacă A Study In Scarlet Women de Sherry Thomas v-a captivat prin modul ingenios în care o protagonistă sfidează normele sociale pentru a rezolva crime, Daughters of Night extinde această experiență în direcția unui realism istoric mult mai întunecat și visceral. Stilul autoarei, deja consolidat prin lucrări precum The Square of Sevens sau The Art of a Lie, demonstrează o stăpânire remarcabilă a atmosferei, reușind să facă mirosul de gin și mătasea rochiilor de bal la fel de palpabile pentru cititor.