Das Haus

La o primă vedere, Das Haus pare a fi cronica unei mutări obișnuite a unei familii americane într-o casă nouă. Totuși, ceea ce descoperă cititorul este o prăbușire a logicii spațiale și mentale. Will Navidson, un fotograf distins cu premiul Pulitzer, începe să filmeze viața de zi cu zi în noul cămin, doar pentru a observa că locuința posedă camere și coridoare care nu apar în planul arhitectural. Ne-a atras atenția modul în care spațiul domestic devine un labirint infinit, o entitate vie care se dilată sfidând legile fizicii. Suntem de părere că forța acestui roman nu rezidă doar în premisa sa de groază psihologică, ci în arhitectura sa vizuală unică. Mark Z. Danielewski folosește ceea ce el numește scriere „signiconică”: textul se răsucește pe pagină, se fragmentează în note de subsol labirintice și se oglindește, forțând cititorul să manipuleze fizic volumul. Stilul are ceva din proza lui Paul Auster din Reisen im Skriptorium, fără să fie o imitație — acolo unde Auster explorează izolarea prin metafora camerei închise și a memoriei fragmentate, Danielewski transformă însăși pagina într-un spațiu claustrofobic și imprevizibil. În contextul operei sale, Das Haus (traducerea în limba germană a celebrului „House of Leaves”) stabilește temele pe care autorul le va rafina ulterior în seria The Familiar: intersecția dintre imagine și cuvânt și ideea că lectura este o experiență multisenzorială. Ritmul lecturii este dictat de arhitectura casei; pe măsură ce personajele se rătăcesc în întunericul coridoarelor nou apărute, cititorul se pierde printre rândurile care devin tot mai dense și mai neregulate. Este o operă de o complexitate tehnică rară, care redefinește limitele literaturii contemporane.