Darksiders: The Abomination Vault

Subliniem forța vizuală a primei scene: o lume vastă, aflată sub un armistițiu fragil, unde figurile impunătoare ale celor doi Cavaleri ai Apocalipsei, Moartea și Războiul, se profilează pe fundalul unei Creații aflate în pragul colapsului. În Darksiders: The Abomination Vault, Ari Marmell construiește o punte narativă către originile unui univers marcat de conflictul etern dintre forțele cerești și cele demonice. Reținem că miza nu este doar supraviețuirea, ci controlul asupra Seifului Abominației, un depozit de artefacte atât de distructive încât însăși existența lor amenință balanța fragilă a universului. Sistemul magic și tehnologic din această lucrare se distinge prin conceptul armelor „abominație” — relicve vii, încărcate de o malițiozitate conștientă, care cer un preț teribil de la cei ce încearcă să le mânuiască. Stilul are ceva din proza lui L D Raynor din Chronicles of War, fără să fie o imitație — Ari Marmell pune un accent mult mai mare pe legătura fraternă, aproape indestructibilă, dintre Moarte și Război, oferindu-le acestor entități cvasi-divine o profunzime psihologică neașteptată. Merită menționat că autorul nu este la prima incursiune în explorarea unor anti-eroi blindați; față de lucrările sale anterioare, precum The Conqueror's Shadow, unde protagonistul Corvis Rebaine căuta dreptatea prin teroare, aici autorul rafinează tema datoriei absolute. Dacă în The Warlord's Legacy accentul cădea pe ambiguitatea morală a puterii, în contextul Darksiders, Marmell folosește scara epică a conflictului pentru a evidenția sacrificiul necesar menținerii ordinii cosmice.