Dark Mountain

Notăm cu un interes marcat modul în care Dark Mountain se înscrie în galeria de orori semnată de Richard Laymon, un autor care a definit limitele genului macabru. Dacă în lucrări precum Flesh sau The Traveling Vampire Show, Laymon explora invazia supranaturalului în spații urbane sau rurale aparent sigure, aici mută teroarea în izolarea absolută a munților California. Remarcăm o atmosferă apăsătoare încă din primele pagini: ceea ce trebuia să fie o evadare liniștită pentru două familii la lacul Mesquite se transformă într-o confruntare viscerală cu o prezență ancestrală și malignă. Dacă Campfire de Shawn Sarles v-a captivat prin felul în care legendele spuse la focul de tabără prind viață, această carte extinde experiența în direcția unui realism brutal, unde monștrii nu sunt doar proiecții ale imaginației, ci ființe din carne și sânge, conduse de pofte nenaturale. Stilul lui Laymon, direct și lipsit de menajamente, transformă peisajul montan dintr-un refugiu într-o capcană claustrofobă. Spre deosebire de atmosfera din Winter Moon de Dean Koontz, unde amenințarea are adesea o aură de mister metafizic, în Dark Mountain groaza este imediată, fizică și de o cruzime care amintește de cele mai întunecate volume ale autorului, precum No Sanctuary. Recomandăm acest volum celor care caută o explorare a depravării umane potențate de elemente supranaturale, într-un decor unde civilizația nu mai are nicio putere.