Daddy-Long-Legs and Dear Enemy

La o primă vedere, volumul ce reunește Daddy-Long-Legs și Dear Enemy pare a fi doar o culegere de povești idilice despre tinerețe și noroc neașteptat; în realitate, descoperim un manifest subtil despre emancipare și reformă socială. Suntem de părere că forța acestor romane rezidă în forma lor epistolară, care transformă cititorul într-un confident al intimității și al transformării interioare. În prima parte, urmărim parcursul lui Judy Abbott, a cărei voce evoluează de la recunoștința timidă a orfanei protejate de un binefăcător anonim către siguranța de sine a unei femei care își revendică dreptul la educație și opinie. Găsim în acest parcurs o paralelă interesantă cu Dear Pen Pal, unde bursa primită la o școală de elită impune o schimbare de paradigmă, însă Jean Webster plasează acțiunea într-un context istoric unde accesul femeilor la studii superioare era încă un teritoriu de cucerit. Subliniem modul în care continuarea, Dear Enemy, lărgește perspectiva de la individ la comunitate. Prin intermediul lui Sallie McBride, autoarea explorează dificultățile administrative și morale ale gestionării unui orfelinat, oferind un comentariu social surprinzător de modern pentru începutul secolului XX. Dacă în alte lucrări ale sale, precum Jerry, Webster se apleacă asupra unor cadre mai restrânse, aici ea reușește să îmbine umorul și dialogul spumos cu o critică blândă, dar fermă, a sistemului de asistență socială. Este o proză a inteligenței și a empatiei, unde spiritul ludic nu eclipsează niciodată seriozitatea temelor abordate.