Crushing

O cunoaștem pe Sophie Burrows ca pe o observatoare atentă a detaliilor fascinante, așa cum a demonstrat în lucrarea sa anterioară, Burrows, S: Weird Sea. Dacă acolo ne purta prin misterele oceanului, în acest debut în romanul grafic, Crushing, autoarea își mută privirea către „oceanul” uman al marilor metropole. Credem că forța acestui volum rezidă tocmai în absența textului; este o poveste spusă prin tăceri vizuale, un exercițiu de empatie pură care surprinde vulnerabilitatea generației millennial într-o eră a izolării paradoxale. Urmărim în paralel viețile a doi străini: ea, aflată în căutarea unei scântei de comunicare, și el, paralizat de teama de a nu fi respins. Abordarea amintește de In: The Graphic Novel de Will McPhail prin tema centrală a dificultății de a stabili conexiuni autentice, dar Sophie Burrows adaugă un strat de delicatețe aproape meditativă prin eliminarea totală a dialogului. Spre deosebire de tonul introspectiv din Was That Normal? de Alex Potts, unde personajul se simte blocat în propria minte, Crushing mizează pe limbajul corporal și pe atmosfera urbană pentru a transmite emoția. Putem afirma că acest roman grafic este mai mult decât o bandă desenată; este o examinare vizuală a condiției umane în secolul XXI. Tonul este unul de un umor discret și înțelepciune mută, oferind o perspectivă asupra modului în care ne ratăm sau ne găsim unii pe alții printre blocurile de beton. Este o experiență de lectură fluidă, care transformă singurătatea dintr-un stigmat într-o experiență estetică împărtășită.