Crazy

Am descoperit în Crazy o explorare viscerală a identității feminine, care ne-a amintit imediat de Nonfiction de Julie Myerson. Ambele romane folosesc autoficțiunea pentru a diseca relații de familie tensionate și rolul scriitorului care își transformă propria viață în material literar, însă Jane Feaver se distinge printr-o analiză aproape chirurgicală a modului în care o pasiune intelectuală devine o formă de sclavie emoțională. Stilul are ceva din proza lui Zeruya Shalev, fără să fie o imitație — observăm aceeași intensitate lirică a obsesiei pe care o regăsim în Love Life, dar ancorată într-un context britanic mult mai sobru.

În centrul narațiunii se află Jane, o femeie care a căutat mereu confortul bărbaților raționali, până când întâlnirea cu Ardu îi dărâmă toate sistemele de apărare. Ceea ce începe ca o admirație pentru intelectul lui se transformă rapid într-o spirală a dependenței, un proces pe care autoarea îl descrie cu o onestitate care poate părea, pe alocuri, transgresivă. Față de lucrările sale anterioare, precum An Inventory of Heaven, unde izolarea era un rezultat al tragediei exterioare, în Crazy claustrofobia este una internă, născută din propria minte și din dorința de a fi „reparată” de cel care a frânt-o.

Credem că forța acestui roman rezidă în modul în care echilibrează teme grele — maternitatea sub presiune, eșecul mariajului și munca de creație — fără a recurge la artificii narative. Este o „socoteală” târzie cu trecutul, scrisă cu inteligența unei autoare consacrate care nu se teme să expună vulnerabilitatea corpului și a spiritului în fața unei iubiri care distruge înainte de a reconstrui.