Cold Earth

Ritmul acestui roman de debut este unul stratificat, care pulsează între rigoarea cercetării arheologice și panica surdă a izolării. Ne-a atras atenția modul în care Sarah Moss transformă un sit de excavare din Groenlanda într-o capsulă a timpului și, simultan, într-o închisoare a incertitudinii. Cei șase specialiști sosiți să dezgroape secretele coloniilor vikinge pierdute se trezesc brusc martorii de la distanță ai unei epidemii care devastează restul lumii. Pe măsură ce legăturile cu exteriorul se rup, narațiunea se fragmentează în scrisori — mesaje care s-ar putea să nu fie citite niciodată — oferind fiecărui personaj o voce distinctă, marcată de propriile regrete și frici. Simțim aici forța narativă a atmosferei claustrofobice din Cold in the Earth de Aline Templeton — unde boala și moartea pândesc peisajul rural — dar cu un glas propriu, mult mai introspectiv și mai aplecat asupra condiției umane în fața colapsului civilizației. Spre deosebire de proza mai recentă a autoarei, cum este The Fell, unde carantina este explorată prin prisma unei plimbări solitare pe dealuri, în acest volum de debut, Sarah Moss mizează pe o perspectivă corală. Temele recurente în opera sa, precum fragilitatea corpului și relația complexă dintre istoria personală și cea colectivă, prezente și în volumul de memorii My Good Bright Wolf, își găsesc aici rădăcinile într-un decor înghețat, unde trecutul viking pare să oglindească prezentul incert al personajelor.