Class Divide

Imaginați-vă toamna anului 1960 la Yale: o generație de tineri în costume impecabile pășește în campus, purtând pe umeri așteptările unei întregi națiuni și inspirația președinției lui John F. Kennedy. Erau predestinați să devină „clasa conducătoare”, arhitecții unui consens american postbelic care părea de nezdruncinat. Totuși, descoperim în Class Divide că istoria avea alte planuri. Howard Gillette Jr. reconstituie momentul în care această unitate de elită s-a fisurat sub presiunea mișcărilor pentru drepturi civile și a schimbărilor radicale de moravuri. Notăm cu interes cum autorul nu se limitează la o analiză sociologică rece, ci dă viață cercetării prin experiențele unor oameni care au modelat ulterior America, de la politicieni ca Joe Lieberman și John Ashcroft, până la teoreticieni literari precum Stephen Greenblatt. Cine a apreciat portretul generațional din On the Cusp va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context de fragmentare socială și politică mult mai accentuat. Dacă în On the Cusp Daniel Horowitz analiza tranziția de la anii '50 la '60, Class Divide merge mai departe, arătând cum promisiunea unei elite educate la Ivy League s-a transformat într-un grup divizat de ideologii conflictuale. Suntem de părere că această lucrare completează perfect opera anterioară a lui Howard Gillette. Dacă în The Paradox of Urban Revitalization sau Civitas by Design el investiga modul în care designul urban și politicile publice eșuează sau reușesc să creeze comunități, aici mută lentila asupra „arhitecților” înșiși. Este o cronică a deziluziei și a adaptării, unde succesul profesional tradițional se împletește cu eșecul de a menține un ideal comun de responsabilitate socială.