Circus Parade

Recomandăm Circus Parade cititorului care caută în literatură nu o evadare, ci o confruntare directă cu realitățile aspre ale condiției umane. Această lucrare a lui Tully se adresează celor fascinați de estetica „hard-boiled” și de poveștile celor marginalizați, oferind o perspectivă care demolează mitul romantic al spectacolului itinerant. În loc de strălucirea arenei, suntem martorii unei existențe „lupărești”, desfășurate la periferia societății americane.

Putem afirma că forța romanului rezidă în structura sa fragmentată; este un ansamblu de viniete percutante care portretizează figuri de o tristețe viscerală. Personaje precum Cameron, proprietarul viclean, sau Lila, femeia puternică izolată de propria greutate, nu sunt simple arhetipuri, ci rezultatul observației directe a autorului. Stilul are ceva din proza lui John Steinbeck, fără să fie o imitație — se aseamănă prin demnitatea oferită celor sărmani, însă Tully păstrează un ton mult mai brutal și lipsit de sentimentalism. Comparativ cu Only Pretty Damned de Niall Howell, care explorează tot universul circului prin prisma unei melancolii post-mortem, Circus Parade este mult mai ancorat în materialitatea imediată și dură a anilor '20.

În contextul operei sale, volumul continuă explorarea rădăcinilor precare începută în Shanty Irish și Beggars Of Life. Dacă în alte scrieri Tully se concentrează pe viața de vagabondaj și pe mediul imigranților irlandezi, aici el rafinează acea voce a „copilului drumului” (road kid) pentru a documenta o lume a muncii brute și a supraviețuirii. Este, fără îndoială, una dintre cele mai oneste cronici ale unei Americi dispărute, scrisă de un om care nu doar a observat mizeria, ci a trăit-o.