Cinema by Other Means

Descoperim în Cinema by Other Means o istorie alternativă a imaginii în mișcare, una care nu se limitează la peliculă, ci se extinde în pagini de literatură, manifestele avangardei și experimente tehnologice hibride. Remarcăm cum Pavle Levi reușește să aducă la lumină materiale care, până recent, erau aproape inaccesibile cercetătorilor occidentali, oferind prima explicație detaliată în limba engleză a fenomenelor artistice iugoslave. Privitorul este invitat să exploreze modul în care Dadaismul, Suprarealismul sau Letrismul au transformat conceptul de „film” fără a utiliza neapărat camera de filmat.

Experiența de lectură este una densă, intelectuală, dar marcată de o curiozitate senzorială pentru materialitatea artei. Levi analizează modul în care artiștii din Franța, Italia sau Uniunea Sovietică au „gândit” cinematograful prin alte medii, o abordare care completează organic cercetările sale anterioare din Disintegration in Frames. Dacă în lucrarea precedentă autorul se concentra pe identitatea națională și relațiile interetnice prin prisma cinematografiei balcanice, aici el plonjează în estetica pură a experimentului.

Colecționarii și teoreticienii care au apreciat A History of Experimental Film and Video de A.L. Rees vor găsi aici aceeași rigoare în cartografierea avangardei, însă cu o perspectivă mult mai aplicată pe estul Europei. În timp ce lucrări precum The Cinema of Poetry de P. Adams Sitney se concentrează pe relația dintre vers și imaginea poetică, volumul de față extinde analiza către structuri materiale și „antifilm”, demontând mecanismele tradiționale ale vizionării pentru a reconstrui o viziune teoretică proaspătă asupra modernismului european.