Cheri: 'Too good to miss' Anne Enright, Guardian

Traducerea acestui volum din limba engleză ne pune în fața unei provocări delicate: cum poți transpune în română acea precizie a sentimentului care nu cade în sentimentalism? Cheri este o lucrare care pare să câștige prin densitate ceea ce economisește prin numărul redus de pagini. Găsim aici o explorare a graniței dintre viață și moarte, văzută nu ca un hău, ci ca o tranziție asumată. Premisa este una de o onestitate brutală: Cheri, după ani de luptă cu boala, decide să își scrie singură ultimul capitol, navigând prin ultimele săptămâni de viață cu o luciditate care transformă fiecare detaliu cotidian — toamna, chipurile fiicelor sale — într-o revelație.

Stilul lui Jo Ann Beard se distinge printr-o capacitate rară de a ancora amintirile difuze în prezentul tactil. Cititorul care a apreciat onestitatea sfâșietoare a procesului de rămas-bun din Gift of Time de Rory MacLean va găsi aici o temă similară — demnitatea în fața inevitabilului — însă Jo Ann Beard alege o perspectivă mai degrabă poetică și introspectivă decât documentară. Dacă în The Other Side of Cancer de Annette Guardino accentul cădea pe umor ca mecanism de supraviețuire, în Cheri accentul cade pe estetica trăirii. Considerăm că această carte se plasează natural în continuarea preocupărilor autoarei din Festival Days sau The Collected Works of Jo Ann Beard, unde granița dintre memorie și ficțiune este constant explorată. Beard nu doar relatează o dispariție, ci construiește un monument al momentelor care alcătuiesc o identitate, celebrând frumusețea și durerea cu o intensitate egală.