Chasing Stars

Observăm o tendință periculoasă în managementul modern: companiile cheltuiesc averi pentru a 'vâna' vedete de la concurență, sub premisa că succesul individual este universal transferabil. Chasing Stars demonstrează, prin date riguroase, că această strategie este adesea o eroare costisitoare. Analizând parcursul analiștilor financiari de pe Wall Street, Boris Groysberg relevă faptul că performanța de excepție nu este un activ portabil, ci unul profund ancorat în ecosistemul, resursele și echipa organizației de origine. Suntem de părere că rigoarea celor 18 tabele și 13 ilustrații grafice transformă această lucrare dintr-o simplă analiză de HR într-un instrument strategic de supraviețuire. Remarcăm modul în care autorul deconstruiește mitul 'superstarului' autonom, arătând că, odată mutați într-un context nou, mulți dintre acești performeri înregistrează un declin brusc. Abordarea diferă de Careers and Talent Management de Cristina Reis prin pragmatismul datelor colectate — este mai puțin abstractă și mult mai aplicabilă în procesele de recrutare și retenție. În contextul operei sale, Chasing Stars reprezintă fundamentul pe care Groysberg și-a construit autoritatea în domeniu. Dacă în Glass Half-Broken investiga barierele în ascensiunea femeilor spre leadership, iar în Talk, Inc. punea accent pe comunicarea internă, aici se concentrează pe însăși natura talentului. Față de There Is an I in Team, care explorează dinamica psihologică a echipei, lucrarea de față oferă o perspectivă structurală și economică asupra modului în care cultura organizațională 'subvenționează' succesul individual.