Chariot

Ritmul acestui roman grafic este unul alert, sacadat, mimând viteza unei mașini sport care gonește prin noapte sub lumini de neon. Găsim în Chariot o fuziune neașteptată între nostalgia tehnologică a Războiului Rece și dinamica unui thriller modern. Premisa este captivantă: un proiect guvernamental secret, o mașină de luptă scufundată timp de decenii, revine la viață atunci când un infractor mărunt, aflat în căutarea ispășirii, îi descoperă epava. Ceea ce diferențiază această operă este prezența „conștiinței” agentului original care încă guvernează vehiculul, transformând mașina dintr-un simplu obiect într-un personaj complex.

Putem afirma că stilul vizual impus de Priscilla Petraites este coloana vertebrală a experienței, cele 122 de ilustrații construind o atmosferă densă, saturată, specifică genului synthwave. Ca și Psychic Warrior, care explorează războiul prin intermediul avatarelor și al minții, Chariot investighează fuziunea dintre om și mașină, dar o face dintr-o perspectivă mult mai stilizată și axată pe estetica retro-futuristă. Dacă în Deep Secrets accentul cade pe realismul tehnologic al submarinelor din 1975, aici Bryan Edward Hill alege o cale speculativă, aproape metafizică. Reținem că această abordare nu este străină autorului; în Charlamagne tha God presents: ILLuminati, Hill a demonstrat deja o abilitate remarcabilă de a amesteca teoriile conspirației cu forțele nevăzute care modelează cultura, teme care se regăsesc aici sub forma programelor guvernamentale uitate care refuză să rămână îngropate.