Cecily

Subliniem, încă de la primele pagini, o structură narativă care refuză să se limiteze la cronică istorică pasivă, optând în schimb pentru o perspectivă imersivă, pur feminină, asupra jocurilor de putere din secolul al XV-lea. Romanul Cecily ne proiectează în anul 1431, un moment în care Anglia este măcinată de un conflict secular cu Franța, iar la curte, un rege a cărui minte începe să dea semne de slăbiciune devine pionul unor facțiuni nemiloase. În acest peisaj de trădări, Annie Garthwaite o plasează pe Cecily Neville nu ca pe o figură secundară, ci ca pe un strateg de o inteligență tăioasă.

Observăm un ton cinematic care baleiază între intimitatea dormitoarelor, unde se șoptesc alianțe periculoase, și brutalitatea noroioasă a câmpurilor de bătălie. Ritmul este susținut de o tensiune constantă: soțul lui Cecily, ducele de York, este declarat inamic al statului, iar ea trebuie să navigheze între datoria de soție și instinctul de supraviețuire care, treptat, se transformă în dorință pură de putere. Atmosfera te trimite cu gândul la The Queen's Rival de Anne O'Brien, deși Cecily marchează o voce proprie printr-o abordare mult mai politică și viscerală, amintind de rigoarea documentară și asprimea stilistică a scrierilor lui Hilary Mantel. Remarcăm modul în care autoarea recuperează vocea unei femei care a modelat istoria Angliei (fiind mama a doi regi, Edward al IV-lea și Richard al III-lea), oferindu-i o complexitate psihologică ce depășește clișeele de gen ale epocii.