Cassandra Darke

Observăm cu interes cum Posy Simmonds reușește să construiască o voce narativă pe cât de antipatică, pe atât de fascinantă în Cassandra Darke. Structura acestui roman grafic se distanțează de convențiile genului prin profunzimea psihologică a protagonistei: o femeie de vârstă mijlocie, egoistă și căzută în dizgrație, care privește frauda artistică drept o ofensă minoră. Nu este eroina tipică, iar acest lucru oferă volumului o prospețime remarcabilă în peisajul literaturii ilustrate contemporane. Găsim în această carte o critică socială tăioasă, mascată sub forma unui mister polițist ce forțează personajul principal să părăsească confortul unei vile de 7 milioane de lire pentru realitatea crudă a străzilor londoneze. Stilul vizual al autoarei, recunoscută pentru precizia cu care surprinde moravurile clasei de mijloc britanice, completează perfect tonul narativ. Notăm forța narativă a lui Sophie Hannah combinată cu sensibilitatea explorării traumelor din Cassandra (de Julie Hodgson) — dar cu un glas propriu, mult mai ironic și ancorat în estetica vizuală. Deși pornește de la o premisă ce amintește de un roman de suspans clasic, unde un obiect misterios ascuns în subsol declanșează haosul, Cassandra Darke rămâne o operă de beletristică vizuală sofisticată. Posy Simmonds demonstrează de ce este considerată un geniu al narativului grafic, oferind un ritm controlat, unde detaliile din fundalul ilustrațiilor spun la fel de multe despre declinul moral precum dialogul tăios al personajelor.