Candyman

Notăm cu interes modul în care un personaj cu cârlig în loc de mână devine, sub lupa critică a lui Jon Towlson, o întruchipare a traumelor istorice americane. Volumul Candyman nu se rezumă la a diseca un film de groază din anii '90, ci demonstrează concret cum decorul real din Cabrini-Green și legenda urbană sunt folosite pentru a aduce la suprafață secretele tabu ale rasismului și sclaviei. Subliniem faptul că autorul pornește de la premisa lui Roger Ebert — filmul sperie prin idei, nu doar prin sânge — pentru a oferi o analiză academică, dar accesibilă, a modului în care horror-ul neoconservator din era Bush a procesat „refulările” naționale.

Cine a explorat temele identitare din Horror Noire de Robin R. Means Coleman va aprecia aici focalizarea pe un singur simbol cultural și modul în care acesta a evoluat de la proza lui Clive Barker la ecranizările regizate de Bernard Rose. Spre deosebire de abordarea cronologică largă din Horror Noire, lucrarea de față oferă o examinare microscopică a mitului urban, incluzând un interviu esențial cu regizorul original. Această perspectivă completează viziunea autorului din Subversive Horror Cinema, unde acesta argumenta că genul horror înflorește în momente de criză ideologică. Dacă în Global Horror Cinema Today Jon Towlson analiza anxietățile culturale la nivel mondial, în Candyman el demonstrează cum o singură figură spectrală poate sintetiza decenii de tensiuni sociale specifice Statelor Unite. Volumul include 20 de ilustrații alb-negru care susțin analiza vizuală a celor trei filme din serie.