Buried Prey

La suprafață, Buried Prey pare a fi un alt caz de rutină despre rămășițe umane descoperite accidental. Subliniem însă rapid: ceea ce găsește cititorul este o prăbușire brutală în trecutul întunecat al lui Lucas Davenport. Douăzeci și cinci de ani. Atât a durat până când pământul a scos la iveală cadavrele a două fete răpite, un caz care l-a bântuit pe detectiv încă de la începutul carierei sale. Observăm o tensiune care nu vine doar din investigație, ci din eșecul personal. Ritmul este alert. Sentințele sunt tăioase. Ne-a atras atenția modul în care John Sandford refuză nostalgia în favoarea unui realism crud. Stilul are ceva din proza lui Michael Connelly, fără să fie o imitație — Sandford păstrează acea precizie jurnalistică de tip Pulitzer care transformă procedura polițienească în ceva visceral. Dacă în Mind Prey miza era salvarea imediată, aici miza este adevărul istoric și corupția care a permis răului să rămână îngropat. Autorul își poziționează protagonistul într-o ipostază vulnerabilă, legând acest volum de temele din Judgement Prey: ideea că niciun păcat nu rămâne cu adevărat ascuns. Spre deosebire de Naked Prey, unde Davenport se adapta noului rol de tată, aici este forțat să redevină vânătorul implacabil de altădată.