Buddhist Physicalism?: Non-self Metaphysics and Phenomenal Consciousness

Bazându-ne pe cataloagele Oxford University Press și pe cercetările extinse ale autorului în filozofia comparată, remarcăm în Buddhist Physicalism? o tentativă riguroasă de a pune în dialog tradiția analitică occidentală cu ontologia indiană. Mark Siderits nu se limitează la o simplă expunere istorică, ci propune o lucrare de „filozofie de fuziune” care investighează dacă budismul, cu negarea sa radicală a sinelui permanent, poate fi compatibil cu naturalismul științific contemporan.

Apreciem structura argumentativă care pornește de la premisa non-sinelui pentru a vedea dacă conștiința fenomenală poate fi explicată fără a recurge la dualism. Autorul aduce în discuție voci din științele cognitive și psihologia dezvoltării, oferind o perspectivă tehnică asupra „problemei dificile” a conștiinței. Această abordare continuă direcția stabilită în lucrările sale anterioare, precum Buddhism As Philosophy sau How Things Are, unde Siderits a explorat reducționismul ontologic și natura cauzalității, însă aici miza este mutată pe terenul filosofiei minții.

Buddhist Physicalism? reprezintă o alternativă la volumul Cross-Cultural Approaches to Consciousness de Itay Shani pentru cursurile de filozofie a minții sau filozofie orientală, cu avantajul că se concentrează strict pe tensiunea dintre fizicalism și practica budistă, oferind o analiză mai unitară și mai profundă a unui singur sistem de gândire. Ne-a atras atenția onestitatea intelectuală marcată chiar de semnul întrebării din titlu; Siderits nu oferă verdicte dogmatice, ci instrumente critice pentru a evalua dacă budismul poate supraviețui într-un cadru pur materialist.