Buddhism and Language: SUNY series, Toward a Comparative Philosophy of Religions

Această monografie academică, publicată de State University Press of New York (SUNY), reprezintă o analiză riguroasă a modului în care tradiția speculației filozofice indo-tibetane exemplifică trăsăturile scolasticismului. Jose Ignacio Cabezon utilizează categoria abstractă de „scolasticism” ca pe un instrument teoretic esențial pentru a decoda mecanismele intelectuale din spatele filozofiei religiei, concentrându-se pe rolul central al limbajului. Găsim în această carte o investigație detaliată a modului în care scripturile sunt utilizate și interpretate, explorând hermeneutica budistă Mahayana și practicile de exegeză care definesc autoritatea textelor sacre. Autorul nu se limitează la aspectele pur textuale, ci extinde cercetarea către ontologiile idealiste și nominaliste, demonstrând cum gândirea conceptuală este privită ca o oglindă a limbajului în apărarea logicii și a raționalității. Putem afirma că lucrarea aduce o claritate necesară asupra temei inefabilității, oferind o interpretare proaspătă asupra celebrului concept al tăcerii lui Buddha.

În contextul operei autorului, Buddhism and Language se situează la intersecția dintre analiza doctrinară din The Buddha's Doctrine and the Nine Vehicles și explorarea practicilor tradiționale din Tibetan Ritual. Dacă în lucrările anterioare accentul cădea pe emergența tradițiilor tibetane sau pe fenomenologia ritualului, aici Jose Ignacio Cabezon prioritizează structura logică și filozofică a limbajului. Această lucrare constituie o alternativă academică solidă la A Buddhist Theory of Semiotics de Professor Fabio Rambelli pentru cursurile de filozofie comparată a religiilor, având avantajul unei focalizări specifice pe tradiția indo-tibetană și pe conceptul de scolasticism, spre deosebire de abordarea semiotică japoneză a lui Rambelli. De asemenea, completează perspectivele din A Yogācāra Buddhist Theory of Metaphor de Roy Tzohar, oferind un cadru mai larg de analiză a raționalității în locul concentrării stricte pe metaforă.