Bosch and Bruegel

Prin intermediul resurselor vizuale remarcabile și al unei analize riguroase bazate pe prelegerile susținute la National Gallery of Art, Bosch and Bruegel oferă o perspectivă nouă asupra modului în care arta nordică a gestionat tranziția de la fantastic la cotidian. Observăm cum Joseph Leo Koerner nu se mulțumește cu o simplă trecere în revistă a operelor, ci propune o teză îndrăzneață: pictura genului „de zi cu zi” nu a apărut ca o antiteză a divinului, ci din reprezentarea inamicului metafizic. Structura narativă a volumului urmărește evoluția stilistică și conceptuală de la Bosch, maestrul bizarului și al infernalului, la Bruegel, cel care a transformat masca demonicului în observație socială și peisaj uman. Analiza culminează cu o examinare minuțioasă a „Grădinii desfătărilor lumești”, descifrând mecanismele prin care ura este convertită în toleranță prin intermediul actului artistic. Spre deosebire de abordările monografice din Hieronymus Bosch de Nils Büttner, care se concentrează pe biografia artistului, Koerner alege o metodologie comparativă, evidențiind legătura organică dintre cei doi maeștri. Suntem de părere că această lucrare completează magistral cercetările anterioare ale autorului. Dacă în The Moment of Self-Portraiture in German Renaissance Art acesta explora identitatea artistului, iar în Caspar David Friedrich and the Subject of Landscape analiza melancolia peisajului, aici Koerner face pasul spre o istorie a imaginii ca entitate activă. Profesorii și cercetătorii care utilizează Art as History, History as Art de Stephen Hitchins vor aprecia la Koerner profunzimea argumentației teologice și modul în care acesta reușește să explice paradoxurile creativității umane fără a sacrifica rigoarea academică în favoarea speculației.