Bootblack

Stilul vizual al lui Mikael este cel care dictează ritmul acestei experiențe, transformând proza grafică într-o explorare melancolică a identității. În Bootblack, autorul reușește să captureze contrastul brutal dintre noroiul tranșeelor din 1945 și praful străzilor din New York, acolo unde protagonistul, Al, și-a petrecut copilăria ca lustragiu. Credem că forța acestui roman grafic rezidă în capacitatea de a reda emoția fără a apela la excese textuale, lăsând ilustrațiile detaliate să vorbească despre pierdere și reziliență.

Putem afirma că această lucrare continuă preocuparea autorului pentru istoria socială a Americii, temă pe care am întâlnit-o și în Harlem. Dacă acolo Mikael se concentra pe dinamica din cartierul new-yorkez în timpul prohibiției, aici perspectiva se lărgește, legând destinul unui orfan de imigranți germani de marea istorie a celui de-al Doilea Război Mondial. Găsim în această carte o structură narativă de tip oglindă: supraviețuirea pe străzi alături de prietenul său, Shiny, este pusă în paralel cu supraviețuirea ca unic membru rămas în viață al unității sale militare.

Stilul are ceva din realismul social și tensiunea identitară prezente în The Uniform de George Guida, fără să fie o imitație — în timp ce The Uniform se concentrează pe conflictul interior al unui polițist italo-american, Bootblack mizează pe visceralitatea mediului urban și pe ironia tragică a unui soldat american care luptă împotriva țării de origine a părinților săi. Este o poveste despre încercarea de a-ți depăși condiția, amintind de parcursul dificil descris în Life Against All Odds de Alfred Cave, dar filtrată prin estetica specifică benzii desenate europene contemporane.