Boneland

Ce rămâne din noi atunci când memoria refuză să ne mai locuiască trecutul? În Boneland, Alan Garner ne oferă un deznodământ visceral și melancolic pentru o călătorie începută în urmă cu jumătate de secol. Dacă în The Weirdstone of Brisingamen și The Moon of Gomrath ne lăsam purtați de magia pură a folclorului din Cheshire, aici regăsim un Colin adult, marcat de o gaură neagră în propria biografie: amnezia totală a perioadei de dinainte de 13 ani. Considerăm că forța acestui roman rezidă în contrastul dintre precizia cvasi-matematică a memoriei actuale a lui Colin și vidul lăsat de absența surorii sale, Susan. În tradiția lucrării The Weirdstone of Brisingamen, Alan Garner reîntoarce privirea către peisajul mitic din Alderley Edge, însă de data aceasta nu mai este o aventură a inocenței, ci o explorare a traumei și a timpului geologic. Dacă în The Seaweed Dragon de Mandy Baldwin amintirile din copilărie sunt redescoperite ca reflexii tulburătoare ale realității, în Boneland, Garner merge mai departe, transformând peisajul fizic într-o hartă a psihicului. Această lucrare ocupă un loc central în opera autorului, făcând puntea între fantezia lirică din The Owl Service și minimalismul dens, aproape mistic, din Treacle Walker. Stilul este unul eliptic, provocator, cerând o atenție sporită, unde fiecare strat de pământ și fiecare cuvânt în dialect ascunde o semnificație arhaică. Subliniem că nu este doar un final de serie, ci o meditație profundă asupra felului în care mitul și realitatea se întrepătrund în fibra ființei umane.