Blue Moon: Jack Reacher

Observăm o structură narativă construită pe o succesiune rapidă de cauze și efecte, declanșată de o singură decizie spontană. Jack Reacher coboară dintr-un autobuz Greyhound pentru a proteja un bătrân vulnerabil. Un gest simplu. O faptă bună care atrage consecințe brutale. Ne-a atras atenția modul în care autorul transformă o datorie bănească a unui cuplu de pensionari într-un conflict de proporții între rețelele de crimă organizată din oraș. Găsim în această carte un Reacher prins între ciocan și nicovală: ganguri ucrainene pe de o parte, albanezi pe de altă parte.

Tensiunea crește cu fiecare pagină. Reacher nu are unde să se ascundă. El trebuie să navigheze printr-un teritoriu ostil, ajutat doar de o chelneriță care pare să știe mai multe decât declară. Cititorul care a apreciat martorul ocular și intervenția promptă din No Plan B va găsi aici aceeași dorință neclintită de dreptate — dar într-un context diferit, mult mai sângeros și mai politic, unde miza este supraviețuirea unei întregi comunități sub jugul cămătarilor. Spre deosebire de povestirile scurte din volumul Safe Enough, unde ritmul este comprimat, în Blue Moon Lee Child își folosește spațiul generos pentru a detalia mecanica unei operațiuni de gherilă urbană.

Stilul este cel consacrat: propoziții tăioase, economie de cuvinte și o logică tactică impecabilă. Jack Reacher rămâne forța de neoprit a literaturii de suspans contemporane, un personaj care nu caută problemele, dar care le termină întotdeauna în termenii săi. Este o lectură despre probabilități infime și dreptatea care apare, așa cum spune titlul, extrem de rar.