Blue Chicken

Considerăm că umorul izvorăște cel mai natural din situațiile în care bunele intenții se transformă în dezastre simpatice, iar Blue Chicken este exemplul perfect de absurditate fermecătoare. Totul începe cu o pui de găină care, dintr-o dorință sinceră de a fi utilă, răstoarnă un borcan de vopsea albastră, declanșând un haos vizual care cuprinde întreaga fermă. Subliniem modul ingenios în care Deborah Freedman se joacă cu limitele paginii: personajul pare să sară direct dintr-o schiță neterminată în realitatea colorată a cărții, creând o experiență metanarativă rară pentru literatura de vârstă preșcolară. Apreciem faptul că, deși textul este minimal, povestea este bogată în detalii vizuale care se dezvăluie treptat la fiecare lectură. Copiii care au iubit I See a Chicken, But... vor găsi aici aceeași doză de umor situat în contextul unei ferme, însă într-o formă mult mai experimentală și artistică. Spre deosebire de Welcome to the Wonder House, unde autoarea explorează curiozitatea prin poezie și structură arhitecturală, în Blue Chicken ea alege să „construiască” o lume prin culoare și perspectivă. Ritmul este alert, iar transformarea graduală a animalelor din fermă în nuanțe tot mai intense de albastru îi va face pe cei mici să anticipeze cu entuziasm următoarea boacănă. Este o celebrare a procesului creativ, cu toate greșelile sale amuzante.