Black Money

Proza lui Ross Macdonald este tăioasă, precisă, lipsită de orice ornament inutil. Fiecare frază lovește direct. În Black Money, autorul demonstrează de ce este considerat arhitectul romanului polițist psihologic. Ritmul narativ amintește de The Chill, dar structura este mult mai densă, ancorată în consecințele unor decizii luate cu ani în urmă. Considerăm că forța acestui roman rezidă în contrastul brutal dintre soarele Californiei și întunericul moral al personajelor. Totul începe banal. Un client părăsit. Un francez misterios. O fugă în lume. Lew Archer intră în scenă pentru a recupera o fată care s-ar putea să nu vrea să fie găsită. Dar sub suprafața unei simple drame amoroase, Archer descoperă o sinucidere veche de șapte ani. Datorii masive din jocuri de noroc. Secrete care refuză să rămână îngropate. Subliniem modul în care Macdonald deconstruiește mitul prosperității americane. Spre deosebire de tonul din The Galton Case, unde identitatea este tema centrală, aici accentul cade pe corupția financiară și morală care distruge vieți. Merită menționat că autorul își rafinează aici obsesia pentru trecutul care bântuie prezentul, temă recurentă în întreaga sa operă. Tensiunea crește cu fiecare pagină. Nu există scăpare. Doar adevărul crud, dezvăluit sub cerul senin al Pacificului.