Bezkamp

La prima vedere, Bezkamp pare a fi încă o aventură de tip „coming-of-age” plasată într-un univers post-apocaliptic clasic, însă cititorul va descoperi rapid o meditație vizuală profundă despre puterea cunoașterii interzise și greutatea moștenirii culturale. Suntem de părere că forța acestui roman grafic rezidă în dualitatea dintre Nem, un tânăr care caută sensul în fragmente de texte uitate, și tatăl său, Migal, care vede lumea doar prin prisma forței brute necesare supraviețuirii pe planeta Klassew. Într-o societate unde scrisul este proscris, gestul de a colecționa cărți devine cel mai radical act de rebeliune. Stilul narativ are ceva din proza de supraviețuire și explorare a lumilor deșertice întâlnită în Zandeji Chronicles de Christopher T. Mooney, fără să fie o imitație — aici, accentul nu cade pe conflictele militare la scară galactică, ci pe dinamica intimă a unei familii și pe modul în care o întreagă comunitate se raportează la un ritual tehnologic numit „Creejun”. Subliniem contrastul cromatic dintre izolarea sigură a așezării BezKamp și peisajele corupte, pline de creaturi veninoase, pe care Nem le descoperă dincolo de porți. Autorul Samuel Sattin continuă să exploreze legătura dintre fragilitatea spiritului și forțele naturii, teme prezente și în lucrarea sa anterioară, Wolfwalkers. Dacă în adaptările seriei Unico am observat o aplecare către mitologie și inocență, în Bezkamp el propune o viziune mai matură asupra responsabilității. Ritmul este alert, susținut de ilustrațiile dinamice ale lui Rye Hickman, care reușesc să redea vizual disonanța dintre adevărurile oficiale ale satului și realitatea crudă a lumii exterioare.