Beyond Reach

Observăm în Beyond Reach aceeași tensiune socială regăsită în No Lovelier Death. Ambele romane folosesc o tragedie violentă pentru a expune fracturile adânci ale comunității din Portsmouth. Stilul are ceva din proza lui Jackie Baldwin, fără să fie o imitație — Hurley păstrează o ancorare documentaristă mult mai dură în realitatea străzii. Corpul mutilat lăsat pe asfalt la miezul nopții este doar începutul. Victima teroriza un întreg cartier. Nimeni nu plânge. Dar Joe Faraday știe că sub indiferență se ascunde ceva putred. Un accident banal de circulație deschide răni vechi de un sfert de secol. Trecutul nu rămâne îngropat. În paralel, Paul Winter alunecă spre abis. Misiunea lui? Să gestioneze amantlâcul periculos dintre fiica baronului Bazza Mackenzie și un detectiv influent. Este o cursă contra cronometru. Violență. Răpiri. Trădare. Credem că forța acestui roman polițist stă în dualitatea sa constantă. Faraday caută dreptatea oficială, în timp ce Winter supraviețuiește în zona gri a moralității. Față de lucrările sale istorice, precum Kyiv sau The Blood of Others, unde miza este geopolitică, Hurley revine aici la micro-universul brutal din Portsmouth. Ritmul este alert. Propozițiile sunt tăioase. Nu există scăpare pentru cei prinși între datoria profesională și instinctul de conservare. Totul este conectat: de la droguri la corupția de la vârful poliției.