Benedetti, M: Truce

În Montevideo-ul anilor '50, un oraș marcat de o birocrație cenușie și un ritm cotidian previzibil, Martin Santomé își numără zilele până la pensionare. Alegerea acestui cadru nu este întâmplătoare; capitala uruguayană devine în proza lui Mario Benedetti un personaj tăcut care amplifică sentimentul de alienare al unui bărbat de 49 de ani, văduv și tată a trei copii cu care comunică tot mai dificil. Considerăm că forța acestui roman, publicat inițial în 1960, rezidă în onestitatea brutală a formatului de jurnal, care transformă banalitatea unei vieți de contabil într-o meditație profundă despre timpul care se scurge. Experiența lecturii este una de o intimitate rară. Ritmul este dictat de însemnările zilnice ale lui Santomé, oscilând între resemnare și o speranță fragilă atunci când în viața lui apare Laura Avellaneda, o tânără angajată timidă. Dacă The Woman from Uruguay de Pedro Mairal v-a captivat prin explorarea dorinței și a crizei identitare într-un context urban sud-american, această carte extinde experiența în direcția unei melancolii metafizice, unde „armistițiul” (truce) din titlu reprezintă scurta pauză de fericire pe care destinul o acordă în fața singurătății inevitabile. În contextul operei sale, The Truce reprezintă chintesența stilului lui Benedetti, făcând puntea între poezia sa de dragoste, celebrată în El Amor, Las Mujeres Y La Vida, și preocupările politice și sociale din Springtime in a Broken Mirror. Recomandăm acest titlu ca pe o poartă de intrare în universul unui autor care a reușit să dea voce omului obișnuit, transformând rutina biroului într-o scenă pentru marile dileme ale existenței umane.