Belzebubs: Belzebubs

Privit pe masa de lucru, Belzebubs se prezintă ca un obiect compact și elegant, un volum cartonat de 120 de pagini a cărui prezență fizică trădează imediat contrastul dintre calitatea grafică și subiectul 'întunecat'. Remarcăm din primele pagini cum Jp Ahonen reușește să transforme estetica sobră a genului black metal într-o experiență vizuală adorabilă și plină de spirit. Textura paginilor și contrastul puternic dintre alb și negru pun în valoare un stil de desen care ne amintește de claritatea liniilor din benzile desenate clasice, dar adaptat unei atmosfere de 'mockumentary' oculte. Credem că farmecul acestui volum rezidă în normalizarea absurdului: privim o familie care se închină forțelor întunecate, dar care se confruntă cu aceleași dileme domestice ca oricare alta, de la creșterea copiilor Lilith și Leviathan, până la provocările logistice ale unei mici afaceri de familie – în acest caz, o trupă de metal extrem. Ritmul este alert, construit din gaguri scurte, vizuale, care se succed cu o precizie matematică. Ca și The Sixsmiths, acest volum pune în valoare umorul derivat din viața unei familii de sataniști în mediul suburban, dar cu un accent pe latura estetică și pe referințele muzicale specifice subculturii metal, oferind o perspectivă mult mai stilizată și mai caldă asupra personajelor. Experiența de lectură este una senzorială, unde detaliile din fundal – de la tricourile cu trupe la simbolurile ezoterice ascunse în decor – invită la o parcurgere atentă, nu doar la o simplă citire a bulelor de text.