Below the Big Blue Sky

La o primă vedere, Below the Big Blue Sky ar putea părea o simplă cronică a cotidianului familial, însă cititorul descoperă rapid o explorare densă a modului în care ne reconstruim după ce universul nostru imediat se prăbușește. Găsim în această carte o abordare care refuză sentimentalismul facil, preferând în schimb o onestitate tăioasă, îndulcită doar de un umor foarte uman, tipic scriiturii pe care Anna Mcpartlin a rafinat-o de-a lungul carierei sale. Apreciem modul în care autoarea reușește să mențină echilibrul între greutatea temelor abordate — doliul, regretul și responsabilitatea — și o anumită luminozitate a spiritului care persistă în ciuda circumstanțelor. Cititorul care a apreciat modul în care Marian Keyes împletește dramele locatarilor dintr-o comunitate strânsă în The Brightest Star in the Sky va găsi aici o dinamică similară a relațiilor interumane, dar într-un context mult mai intim și mai centrat pe nucleul familial. Cartea se așază firesc lângă Somewhere Inside of Happy sau Waiting for the Miracle, continuând preocuparea autoarei pentru momentele de cotitură — acele fracțiuni de secundă în care o decizie sau o pierdere reconfigurează întreaga existență. Structura narativă este una calmă, lăsând personajele să respire și să evolueze organic pe parcursul celor aproape 500 de pagini, oferind o experiență de lectură care nu grăbește vindecarea, ci o documentează cu răbdare. Este un roman despre ceea ce rămâne atunci când cerul senin de deasupra noastră pare, pentru o clipă, să se întunece definitiv.