Belladonna

Descoperim în Belladonna o explorare senzorială a graniței fragile dintre admirație și obsesie, plasată în atmosfera toridă a anului 1956. Premisa ne așază în fața unei dileme universale a adolescenței: până unde suntem dispuși să mergem pentru a păstra afecțiunea unei persoane care ne fascinează? Bridget, o tânără de cincisprezece ani dintr-un orășel conservator american, vede în prietena sa, Isabella, nu doar o prezență exotică și curajoasă, ci singura ei cale de evadare. Odată cu mutarea lor la o academie din Italia de Nord, găzduită într-o mănăstire unde tăcerea este lege, intimitatea lor devine pe cât de pasională, pe atât de periculoasă.

Remarcăm aici un stil narativ care îmbină frumusețea peisajului rural italian cu o tensiune psihologică subterană constantă. Cine a citit Dogs of Summer de Andrea Abreu va recunoaște imediat acea dinamică de putere inegală între două prietene și dorința disperată de a aparține lumii celuilalt. Însă, spre deosebire de realismul crud al lui Abreu, Anbara Salam optează pentru o abordare mai lirică și istorică, infuzând povestea cu secrete legate de rasă și identitate.

Această lucrare continuă preocuparea autoarei pentru spații izolate și atmosfere încărcate, teme prezente și în Things Bright and Beautiful sau The Salvage. Dacă în lucrările anterioare Anbara Salam explora vinovăția și superstiția în cadre exotice sau gotice, în Belladonna ea rafinează aceste elemente într-un roman de formare în care „inima întunericului” se află chiar în interiorul dorințelor neîmplinite ale protagonistei. Ritmul este deliberat, lăsând cititorul să simtă greutatea fiecărei minciuni spuse din dorința de a nu fi abandonat.