Being

Descoperim aici o premisă care tulbură liniștea oricărui cititor: ce s-ar întâmpla dacă, trezindu-te dintr-o anestezie, ai auzi medicii întrebându-se de ce interiorul corpului tău arată ca plasticul? În Being, Kevin Brooks ne propune o experiență de lectură intensă, construită pe sentimentul de alienare radicală a unui adolescent de 16 ani. Robert nu este doar un fugar într-un thriller alert, ci un tânăr care își pierde certitudinea propriei umanități într-o fracțiune de secundă. Ne-a atras atenția modul în care autorul menține tensiunea — Robert simte și aude totul în timpul operației, dar este incapabil să comunice, o stare de vulnerabilitate care dictează tonul întregului roman. Această explorare a limitelor dintre biologic și artificial ne amintește de atmosfera din Things Not Seen de Andrew Clements, dar cu o temă actuală și mult mai întunecată: manipularea tehnologică a vieții și criza existențială a celui care nu se mai recunoaște ca fiind om. Kevin Brooks își confirmă aici stilul tăios și onest pe care l-am regăsit și în Lucas sau în celebrul The Bunker Diary. Dacă în Dumb Chocolate Eyes autorul se concentra pe prieteniile distructive din adolescență, în Being miza devine una de supraviețuire absolută. Este o proză care nu menajează cititorul, forțându-ne să ne întrebăm, alături de protagonist, ce anume ne definește ca ființe vii într-o lume a progresului tehnologic necontrolat.