Beautiful People

Găsim în paginile romanului Beautiful People o melancolie subtilă care plutește peste destinele unor personaje ce par să aibă totul, dar care se află permanent la un pas de colapsul interior. Amanda Jennings construiește o atmosferă densă, aproape tactilă, în care opulența nu este un simplu decor, ci o barieră în calea adevărului. Cititorul va resimți o tensiune surdă, specifică stilului cu care autoarea ne-a obișnuit în lucrările sale anterioare, precum The Cliff House sau The Storm. Dacă în acele volume natura sălbatică juca un rol central în izolarea personajelor, aici izolarea este una socială și emoțională, ascunsă în spatele ușilor închise ale elitei. Imaginați-vă tensiunea din The Rich de Rachel Lynch, mutată într-un decor unde rafinamentul estetic și pedigree-ul social dictează regulile jocului. Notăm cu interes modul în care Jennings disecă obsesia pentru statut, păstrând în același timp o scriitură elegantă și contemplativă. Spre deosebire de alte romane polițiste contemporane care mizează pe șoc, Beautiful People preferă o explorare psihologică fină, amintind de structura socială stratificată din All These Beautiful Strangers. Este o lucrare care confirmă talentul autoarei de a transforma „paradisul” în spațiul unei fragilități umane sfâșietoare.