Bad Bridget

O siluetă singuratică pe cheiul din Queenstown, cu privirea ațintită spre orizontul transatlantic, sperând că America îi va oferi demnitatea refuzată de foametea și sărăcia din Irlanda. Însă, pentru multe dintre aceste tinere, visul american s-a transformat rapid într-o celulă de închisoare sau într-o viață trăită la marginea legii în metropolele reci ale Lumii Noi. Ceea ce diferențiază Bad Bridget de alte cronici ale emigrației irlandeze este refuzul de a idealiza portretul femeii pioase și harnice. Elaine Farrell și Leanne Mccormick aleg să privească direct în ochii „femeilor rele” — cele care au sfidat normele sociale și au eșuat spectaculos sau violent. Observăm aici o trecere de la statistica rece la narațiunea cinematică. Descoperim povești precum cea a lui Lizzie Halliday, o criminală în serie a cărei cruzime a șocat New York-ul, dar și dramele anonime ale celor încarcerate pentru simplul fapt de a fi fost declarate „îndărătnice”. Cine a apreciat portretul din Women, Crime and Punishment in Ireland va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă contextului mult mai vast și mai haotic al diasporei nord-americane. Dacă în Ourselves Alone accentul cădea pe motivația sociologică a plecării, Bad Bridget explorează consecințele psihologice și criminale ale dezrădăcinării. Această lucrare reprezintă o evoluție naturală în opera Elaine Farrell. Dacă în A Most Diabolical Deed autoarea analiza fenomenul infanticidului în Irlanda rurală, aici își extinde aria de observație asupra întregii experiențe feminine transatlantice. Tonul este onest, uneori presărat cu un umor negru necesar pentru a digera realitățile dure ale secolului al XIX-lea. Nu este doar un studiu despre crimă, ci o istorie socială a supraviețuirii cu orice preț, unde linia dintre victimă și agresor devine adesea indistinguibilă.