Bad Apple

Imaginați-vă o liniște apăsătoare într-o suburbie aparent perfectă, întreruptă brusc de sunetul sirenelor care anunță că răul nu a bătut la ușă, ci a crescut chiar în interiorul căminului. Putem afirma că, spre deosebire de personajele lui Cara Hunter care se confruntă cu răpiri brutale în spațiul public, Alice Hunter preferă să disece acea putreziciune ascunsă sub masca normalității domestice. În Bad Apple, observăm aceeași fascinație pentru moștenirea sângeroasă și secretele de familie care au consacrat volume precum The Serial Killer's Wife sau The Serial Killer's Daughter. Dacă în lucrările anterioare autoarea s-a concentrat pe perspectiva soțiilor sau fiicelor prinse în siajul unor monștri, aici perspectiva se mută pe conceptul de „măr stricat”, explorând predispoziția spre rău și momentul în care acesta devine imposibil de ignorat. În aceeași familie cu All the Rage, volumul adaugă o dimensiune psihologică mult mai intimă, punând sub lupă nu doar investigația, ci și erosul distructiv al legăturilor de sânge. Merită menționat că ritmul este unul alert, specific stilului care a transformat cărțile sale în succese TV, însă tonul rămâne ancorat în realitatea rece a faptelor care depășesc ficțiunea. Notăm cu interes felul în care Alice Hunter reușește să mențină tensiunea fără a apela la artificii narative, lăsând faptele crude să vorbească despre fragilitatea moralei umane.