Auf den Marmorklippen

Cum poate supraviețui spiritul uman în fața unei barbarii care se instalează lent, sub masca ordinii? Auf den Marmorklippen ne propune o meditație profundă asupra rezistenței interioare, scrisă într-un moment de maximă tensiune istorică, chiar înainte de 1939. Găsim în această lucrare o schimbare de paradigmă față de realismul brutal din In Stahlgewittern; dacă acolo Ernst Jünger explora experiența tranșeelor ca fenomen existențial, aici el recurge la alegorie și la un stil estetic rafinat pentru a descrie prăbușirea unei civilizații sub asaltul „Pădurarului cel Mare”. Considerăm că această scurtă operă de 160 de pagini funcționează ca un avertisment profetic, fiind criticată de regimul nazist tocmai pentru claritatea cu care descria mecanismele tiraniei. Găsim aici o atmosferă onirică, aproape atemporală, unde studiul plantelor și al cărților devine singurul refugiu în fața forțelor distructive. Amintește de Mephisto. Roman einer Karriere de Klaus Mann prin modul în care analizează corupția morală a unei epoci, dar se diferențiază prin refuzul realismului social în favoarea unei viziuni mitice și estetice. În contextul operei sale, de la Kriegstagebuch. 1914-1918 până la jurnalele de mai târziu, acest roman ocupă un loc central, marcând maturizarea filosofică a lui Ernst Jünger și distanțarea sa de nihilismul tehnic al tinereții.