Aspergers Kinder

Observăm în Aspergers Kinder, semnată de Edith Sheffer, o analiză clinică și istorică riguroasă a genezei unuia dintre cele mai discutate diagnostice neuropsihiatrice. Lucrarea nu se limitează la o simplă trecere în revistă a simptomatologiei, ci investighează contextul politic și moral al Vienei anului 1938. Remarcăm modul în care autoarea, istoric de profesie, deconstruiește figura lui Hans Asperger, cel care a definit „psihopatia autistică”. Textul scoate la lumină o realitate sumbră: criteriile de diagnostic au fost influențate direct de ideologia național-socialistă, unde capacitatea de integrare socială a unui copil devenea o chestiune de supraviețuire.

Structura volumului este una progresivă, debutând cu apariția experților în domeniu și culminând cu modul în care teoriile psihiatrice au fost integrate în mecanismul de exterminare nazist. În capitole precum „Tödliche Theorien” și „Asperger und das Tötungssystem”, Sheffer documentează rolul medicului în trimiterea copiilor considerați „neintegrabili” către clinica Am Spiegelgrund. Această perspectivă istorică completează lucrări precum Das Asperger-Syndrom de Tony Attwood, care se concentrează pe potențialul și sprijinirea copiilor, oferind aici fundamentul etic și originile adesea ignorate ale termenului. Totodată, volumul rezonează cu abordarea critică din Die Belasteten de Götz Aly, extinzând cercetarea asupra victimelor eutanasiate în perioada nazistă.

Față de lucrarea sa anterioară, Burned Bridge, unde analiza impactul politic al Zidului Berlinului, Sheffer aplică aici aceeași metodă de cercetare arhivistică minuțioasă pentru a expune zidurile invizibile ridicate de psihiatrie între „normalitate” și „anomalie”. Rezultatul este o lucrare esențială pentru înțelegerea modului în care valorile sociale pot modela diagnosticele medicale.