Alles hat seine Zeit: btb, cartea 73924

Descoperim în Alles hat seine Zeit o etapă fundamentală în evoluția literară a lui Karl Ove Knausgård, un moment în care autorul norvegian părăsește temporar hiper-realismul cotidian pentru a plonja în metafizică. Notăm cu interes felul în care acest volum nu se mulțumește să fie o simplă repovestire a miturilor biblice, ci devine o investigație asupra modului în care divinul s-a retras treptat din lume. Narațiunea pendulează între forța brută a Vechiului Testament — unde urmărim destinele lui Cain, Abel sau Noe — și rigoarea intelectuală a Europei iluministe, sfârșind într-un decor tipic knausgardian: o insulă izolată de pe coasta Norvegiei. Remarcăm aici o structură ambițioasă, în care îngerii sunt prezentați ca entități fizice, aproape biologice, a căror prezență se estompează pe măsură ce umanitatea avansează spre modernitate. Trecerea de la grandiosul biblic la izolarea unui om modern, copleșit de vinovăție, oferă o perspectivă melancolică asupra condiției umane. Cei care au parcurs Lieben de Karl Ove Knausgård vor fi pregătiți pentru onestitatea brutală a autorului, însă aici ea nu mai este aplicată vieții de familie, ci istoriei spirituale a umanității. Stilul este dens, contemplativ, amintind de atmosfera din Ich ist ein anderer de Jon Fosse, unde peisajul norvegian devine un spațiu al interogațiilor existențiale profunde. Este un roman despre căutarea frumuseții în mijlocul singurătății și despre timpul care, conform titlului, le rânduiește pe toate.