Alien: Phalanx: Alien

Observăm în Alien: Phalanx o abordare curajoasă a genului science-fiction, pe care autorul Scott Sigler îl hibridizează cu elemente de fantasy medieval. Suntem de părere că această mutare extrage esența terorii din universul Alien, eliminând scutul tehnologic modern cu care cititorii sunt obișnuiți. Nu mai avem puști cu impulsuri sau senzori de mișcare; în schimb, găsim o lume a castelelor și a sulițelor, unde Xenomorfii sunt priviți ca demoni mitologici care au decimat aproape întreaga populație a planetei Ataegina.

Construcția lumii este impresionantă prin contrastul dintre biomecanica extraterestră și societatea pre-industrială. Credem că miza supraviețuirii este resimțită mult mai acut atunci când personajele trebuie să înfrunte 'coada ghimpată' și 'limba cu dinți' folosind tactici militare arhaice. Stilul are ceva din tensiunea viscerală descrisă de David Bischoff în The Complete Aliens Omnibus: Volume Two (Genocide, Alien Harvest), fără să fie o imitație — acolo unde Bischoff explorează războiul chimic și drogurile derivate din Xenomorfi, Sigler se concentrează pe ingeniozitatea umană brută și pe formarea unei falange capabile să reziste monștrilor.

Structura narativă urmărește călătoria unui trio de tineri luptători către bârlogul 'Mamei Demon', oferind un ritm alert de roman de aventură, dar ancorat într-un ton sumbru, specific literaturii horror. Este o perspectivă unică asupra mitologiei seriei, demonstrând că teroarea creată de Twentieth Century Fox este universală, indiferent de secolul în care este plasată acțiunea.