Adolf Hitler

Imaginați-vă momentul în care, la stația Victoria, ofițerul de transport vă înmânează un ordin de deplasare, o pană albă și fotografia lui Hitler cu mențiunea „Acesta este inamicul tău”, iar dumneavoastră începeți să îl căutați pe dictator prin toate compartimentele trenului de Bexhill. Apreciem în Adolf Hitler capacitatea rară a lui Spike Milligan de a transforma tragedia celui de-al Doilea Război Mondial într-o farsă suprarealistă, fără a-i știrbi însă umanitatea. Acest prim volum al memoriilor sale ne poartă de la izbucnirea conflictului în 1939 până la debarcarea haotică în Alger din 1943, unde eroul nostru reușește performanța de a cădea printr-o trapă exact când soarele îi zâmbea mai frumos.

Subliniem că stilul „Milliganese” nu este doar umor de dragul umorului, ci o formă de rezistență în fața absurdului militar. Remarcăm cum autorul descrie antrenamentele de artilerie fără muniție și tentativele sale ingenioase de a simula o apendicită pentru a evita frontul. Complementar volumului Mussolini, unde accentul cade pe campania italiană și pe interacțiunile cu inamicul oficial, Adolf Hitler explorează mai degrabă șocul cultural al civilului transformat peste noapte în soldat și birocrația ridicolă a armatei britanice. În contextul operei sale, această lucrare pune bazele stilului pe care îl regăsim în Where Have All the Bullets Gone?, rafinând acea perspectivă unică pe care John Cleese și Stephen Fry au numit-o divină. Este o cronică la persoana întâi, scrisă în limba engleză, care refuză solemnitatea în favoarea unui adevăr mai profund: acela că, în fața ororii, râsul este singura armă care nu rămâne niciodată fără muniție.