Abbott

Ne-a atras atenția imediat modul în care Saladin Ahmed reușește să construiască o voce narativă atât de percutantă prin personajul Elenei Abbott. Nu avem de-a face cu o simplă investigație jurnalistică, ci cu o incursiune viscerală în atmosfera tensionată a Detroit-ului din 1972. Elena este o jurnalistă de tabloid care nu se teme de confruntări, fumând țigară de la țigară în timp ce navighează prin structurile sociale corupte pentru a expune forțe oculte pe care poliția preferă să le ignore. Observăm o fuziune rară între genul policier „hard-boiled” și groaza supranaturală, totul fiind ancorat în realitățile dure ale rasismului și politicii acelei epoci.

Stilul vizual al lui Sami Kivela completează perfect tonul narativ, folosind o paletă cromatică și un design al paginii care evocă cinematografia anilor '70. Atmosfera te trimite cu gândul la The Abbey de Chris Culver, prin prisma obsesiei unui investigator de a descoperi adevărul despre pierderea unui membru al familiei, deși elementul mistic și contextul istoric specific marchează o voce proprie, mult mai ancorată în comentariul social.

Reținem că această lucrare reprezintă o evoluție interesantă în opera lui Saladin Ahmed. Dacă în Miles Morales Vol. 2: Bring on the Bad Guys sau Ms. Marvel By Saladin Ahmed Vol. 1 autorul explorează responsabilitatea eroismului în universuri consacrate, în Abbott el revine la rădăcinile sale din Detroit pentru a crea o mitologie originală. Spre deosebire de Terrorwar Volume 1, unde teroarea este manifestă și fizică, aici răul este insidios, ascuns sub masca normalității urbane. Este un roman grafic dens, unde fiecare cadru contribuie la o stare de neliniște crescândă.